sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Lipsesc diacriticele

Pentru că m-am săturat să citesc propoziţii non sensice fără sare şi piper. De unde obsesia asta? Dintr-o joacă de-a munca voltară. . Mai întâi verificam notiţele de la şcoală, apoi pe blog,apoi pe mail şi până pe facebook. Simţeam că nu aveau nici o nuanţă cuvintele pe care le aşterneam. Voi de ce nu vă jucaţi cu sensurile echivoce ale cuvintelor pe care le aruncaţi?

Eu iubesc diacriticele. Iubesc să modelez cuvinte, să le dau nuanţe şi sensuri ludice. să sune ca o poezie rostită de un copil timid şi sâsâit. Îmi plac r-urile şi s-urile rostite cu o uşoară pelciceală. Îmi place limba franceză. Am să învâţ franceza. Îmi place cuvântul „bisou“; îmi place tonalitatea lui. rostesc diminutivele într-un mod particular. De ce? Pentru că încă sunt copil. Încă vreau să fiu copil.

Mă apuc din nou de scris, de dactilografiat gânduri care nu servesc la nimic, dar ar putea transmite o stare ... e tot ce vreau să las în urmă...un gând. un zâmbet.un sentiment.o stare.

muzică de fundal : I Hope I Might Be Wrong-Misophone




atât pentru astăzi....


mulţumesc roxana pentru un alt cadou frumos!!!