tag:blogger.com,1999:blog-27029862874940350812024-03-21T18:14:06.912+02:00lifelinerandomaannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.comBlogger32125tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-87760934141486395532013-06-07T11:58:00.002+03:002013-06-07T11:58:15.353+03:00citit în parc, <br />
fuga de acasă, <br />
nevoia de lumină, <br />
și cea de oameni. <br />
<br />
frica de examen, <br />
excesul de somn,<br />
cheful de lene,<br />
sfârșitul de sesiune.aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-26044635059785806192013-06-04T20:45:00.002+03:002013-06-04T20:45:48.638+03:00E mai important atunci când îți aduci aminte de un lucru decât atunci când îl trăiești. Mă întorc aici din dorința de a-mi aminti ceva de mai demult. Nu vreau să mai scriu pentru nimeni și nu încerc exerciții de stil. Fac dicteuri de frustrare. Nu e ca și cum mă ajută să scap de sentimentul frustrării, dar poate la un moment dat articulând frustrarea voi ajunge să o transform în ceva care să mă facă să mă simt bine. Am tot timpul dorința de a avea mai mult. Nu sunt mulțumită cu viața mea de acum. Mă plictisește. Totul în jurul meu mă plictisește. Vreau să mă îndrăgostesc și să fac lucruri iresponsabile. Vreau să u pierd niciodată vremea. Să nu am niciodată impresia că pierd vremea. Vreau să nu mi pese de nimicurile care azi m frustrează. Nu asta ar trebui să mi dea sentimentul mediocrității. Nu lucrurile pe care le fac, ci cele pe care nu le fac. aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-6100893729176880942011-09-22T11:43:00.004+03:002011-09-22T12:20:38.790+03:00Punct.Contrapunct, Aldous Huxley<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF5Jff1QR1avZboKYLQpuwogVe66GqBsFx__Ms_QWJBTI3FEzfek7rr30LwK1ryepspvfciGaFAtbd6NKtuNeDYtePjErAHJMXlk0ImZKVNJFZn_CQQGifli37XEmMWKOHhr1QWRHuZUbI/s1600/248647374-4239837-215_300.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF5Jff1QR1avZboKYLQpuwogVe66GqBsFx__Ms_QWJBTI3FEzfek7rr30LwK1ryepspvfciGaFAtbd6NKtuNeDYtePjErAHJMXlk0ImZKVNJFZn_CQQGifli37XEmMWKOHhr1QWRHuZUbI/s200/248647374-4239837-215_300.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5655102613810712770" /></a><br /><br />viciu, tehnică, monolog, interbelic, contrapunct, muzică, adulter, bigot, mezalianţe, veleitate, spiritualitate, criză, instinct, ştiinţă, boală, moarte.<br /><br />3 zile de toamnă. sfârşit de vacanţă. casa părintească. prăjitură cu prune. muzică de fundal: Ravel - Jeux d'eauaannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-41687679287254964552011-09-18T21:06:00.003+03:002011-09-18T23:34:15.846+03:00O biografie, Andrei Şerban<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsHmkTijYNa1FGWrMMkHpGAeFKJ-iFh5YQEcQz1uX8p42Zn_mA9P-ADnMt7lKYkgnEYoD9zYDqRsAYlQJNklJ0QX5ZN88nGM08L2zHipEx3U9oRLtD8XCC-bTeaCHA5ufFggMBEorLarmI/s1600/312582.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 130px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsHmkTijYNa1FGWrMMkHpGAeFKJ-iFh5YQEcQz1uX8p42Zn_mA9P-ADnMt7lKYkgnEYoD9zYDqRsAYlQJNklJ0QX5ZN88nGM08L2zHipEx3U9oRLtD8XCC-bTeaCHA5ufFggMBEorLarmI/s200/312582.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5653797932898190738" /></a><br />ultima carte citită, prima carte aşezată pe raftul virtual. am citit-o poate prea repede, lăsând să se deşire o viaţa de om, o viaţă în teatru. nu pot spune însă, că îl văd astăzi altfel pe Andrei Şerban. în el am văzut de la început, chiar şi aşa, necunoscându-l, un prieten, un om de încredere, o călăuză în ceea ce îmi propusesem să fac, un sprijin care defapt nici nu există în realitate, dar pe care eu îl văd ca existând într-o formă, i-aş putea spune, metafizică. cartea m-a liniştit enorm, ca de altfel ca de fiecare dată când ascult un interviu cu el. revăzând, şi arătând la neşfârşit părinţilor, prietenilor interviul cu Eugenia Vodă, îmi dau seama că mi-am dorit să-l întâlnesc şi această dorinţă o port şi acum, încă din clipa în care l-am cunoscut aşa, indirect. târziu am ajuns să ştiu de Andrei Şerban. a fost una din multele întâmplări legate de teatru, pe care unii le-ar putea numi coincidenţe, dar despre care eu ştiu că s-au întâmplat, au luat viaţa ca fiind acele lucruri care mă călăuzeau înspre ceea ce eu trebuie să fac. poate e doar o metaforă frumoasă, poate voi ajunge să cred că e doar o metaforă frumoasă atunci când roadele nu vor fi atât de bune, iar ideea teatrului, nu doar ca o pasiune, ci ca un destin va fi spulberată. Acum însă, modul în care decurge totul îmi pare o realitate frumoasă a cărei imagine stilistică se poate lega de metafora pe care am văzut-o prinzând chiar viaţa vizual în momentul în care îi povesteam mamei bucuria mea. recompunând totul, mă vedeam singură, pe un lac îngheţat, pe o bucată fragilă de gheaţă, desprinsă de restul multor alte bucăţi de gheaţa, unele mai mari, altele mai mici, iar eu acolo, singură, fără vreun punct de reper, fără vreo mică legătură cu celelalte, tinzând la siguranţa unei mare iceberg, uşor uşor, o dată cu toate aceste mici întâmplări care mă fac să cred că ceva mă cheamă, reuşeam să mă prind cumva de mici bucăţi, având astfel sentimentul cuceririi, fără vreun alt mijloc extern ajutător, păşind sacadat, în paşi mici pe acest imens necunoscut, împlinindu-mi visul şi totodată împlinind chemarea. e o imagine hiperbolică, o metaforă pur estetică, imagine a unei dorinţe care abia prinde contur, dar care prin suprastructura stilistică mă încurajează să sper. <br /><br />ar trebui poate să vorbesc de carte. să o descriu şi să justific ca recomandare. nu fac acest lucru. poate din mai multe motive. întâiul, cred, e legat de faptul că deşi pentru mine a fost o poveste emoţionantă care m-a ţinut aproape (căci am închis-o de 4 ori doar, de când m-am apucat de citit până când am sfârşit), a fost cartea care m-a făcut să sper, care m-a adunat, iar pentru ceilalţi poate fi chiar o carte fără sens ori o simplă poveste ca toate celelalte, aşa încât a da motive nu ar reprezenta nimic pentru nimeni. <br /><br />încercând să fac totuşi un rezumat, încercare pe care nu cred că o voi face cu la fel de multă măiestrie ca a vizualiza metafore exagerate, căci încă de mică am eşuat în lucrurile simple şi m-am simţit mai stâpână pe cele care nu păreau aşa facile ca un rezumat. e, în puţine cuvinte, o poveste de viaţa, un jurnal al unui om de teatru, o mărturisire sinceră, o învăţătură indirectă, un îndreptar, un puternic ecou ce aduce cu el cheia de a privi teatrul ca mijloc de a înţelege viaţa. <br /><br />recomand „O biografie”, de Andrei Şerban (Polirom 2006) <br /><br /><br /><br />zgomot de fundal: Dream A Little Dream Of Me Ella Fitzgeraldaannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-38937089224040591952011-09-18T20:08:00.006+03:002011-09-18T23:46:34.177+03:00Bibliofilie....Pentru că îmi tot promit că o să pun cap la cap toate cărţile pe care le-am citit vreodată (toate care au meritat, cel puţin), pentru că aş vrea să existe un Mubi al cărţilor (dacă există daţi-mi de veste), pentru că tot încerc să fiu mult mai ordonată, pentru că scisul mă ajută şi îmi salvează emoţiile şi amintirile. pentru multe alte motive, îmi spun din nou, jos cu lenea, ca pe vremea detenţiilor matematice şi mă apuc să adun aici, pe blogul pe care îl păstrez încă doar pentru mine, ca pe un perete unde scrijelesc cu scopul de a-mi îndrepta scrisul şi stilul, un perete ascuns unde mi-e permis să mâzgălesc, să greşesc, să fiu prea subiectivă, anticalofilă chiar de scriu cu diacritice. Încep astăzi un jurnal de literatură.aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-30003642027560693592011-09-03T15:36:00.001+03:002011-09-18T20:06:13.673+03:00Exerciţii de dicteuSă poţi să scrii fără să ai tendinţa de a stiliza. Să laşi ca acele cuvinte pe care nu le poţi spune să alerge pe o foaie albă. Să gândeşti în dicteu. Să nu opreşti gânduri să prindă formă. Să ai curajul să nu ţi le spui doar ţie. Asta înseamnă să fii sincer. Aşa îţi poţi păstra mintea curată. Doar aşa poţi să fugi de regrete.aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-76595576055524095102011-08-27T10:41:00.004+03:002011-09-18T20:07:32.732+03:00pune-ţi o dorinţă...De câteva zile tot cad stele. Le tot văd, în fiecare seară, de la aceeaşi fereastră. Ţin minte şi acum cum în copilărie în fiecare an de Perseide stăteam o noapte întreagă pe acoperişul casei şi priveam stelele. nu le ştiam numele, dar le priveam îndelung, atât de mult încât ajunsesem să le cunosc locul, să le recunosc fără să ştiu numele lor. mi-e dor de atunci. de liniştea de atunci. acum le văd căzând printr-un geam de 2/1.5 m. atunci le priveam întotdeauna fără ca vreun obstacol să limiteze cerul. timpul trece şi din ce în ce mai puţine lucruri au farmec. astăzi dorinţele pe care mi le pun nu se mai îndeplinesc. atunci dorintele erau lucruri simple, atât de naive. astăzi îmi doresc lucruri pe care nu le mai pot primi. ele nu vin din mine. pe ele nu le pot îndeplini. astăzi ştiu că o dorinţă nu e ceva pe care doar să o aştepţi să se întâmple. nu îmi mai pun dorinţe care ştiu că se vor stinge o dată ce steaua care cade nu se mai vede. să-ţi pui o dorinţă înseamnă ca din momentul în care ai ales-o să lupti pentru ea, nu? să o faci să se îndeplineasă, iar lucrurile pe care ştiii că nu se pot îndeplini să le îngropi, să le închizi în cutiuţa cu lucruri amare. să renunţi. astăzi renunţ la o dorinţă pe care nu mi-am pus-o niciodată dar pe care o păstram de mai bine de un an. <br /><br /><br /><br /><iframe src="http://player.vimeo.com/video/14315402?title=0&byline=0&portrait=0" width="400" height="225" frameborder="0"></iframe><p><a href="http://vimeo.com/14315402">Perseids 2010 timelapse</a> from <a href="http://vimeo.com/ellwyn">ellwyn</a> on <a href="http://vimeo.com">Vimeo</a>.</p>aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-81002770862234520432011-07-28T12:48:00.004+03:002011-09-18T21:06:45.544+03:00anton cehov astăzi....<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfQ4kY032RBnaF1nqWp_RRhW-xlWhZnSTC9PnV5AHX921FeKZAOQkS_vfNW5DysB-Zhmu0p78HpIvMA-LHjtz_4VU393e1VBBrkjyOa4ib7f_F_tatfkCCnlqDzQ75I_5MMrNmT9Keb6TH/s1600/ghinion-schite-humoristice.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfQ4kY032RBnaF1nqWp_RRhW-xlWhZnSTC9PnV5AHX921FeKZAOQkS_vfNW5DysB-Zhmu0p78HpIvMA-LHjtz_4VU393e1VBBrkjyOa4ib7f_F_tatfkCCnlqDzQ75I_5MMrNmT9Keb6TH/s200/ghinion-schite-humoristice.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5634341128945457442" /></a><br />tot adun cărţi de câteva zile şi deşi am cu totul altceva de citit am îndrăznit să citesc astăzi câteva schiţe ale d-lui Cehov dat fiind că încă nu am citit altceva în afară de dramaturgia lui. Cehovul din schiţe îmi aminteşte de Gogol. Fascinaţia pentru numele ruseşti mă face să tot notez pe paginile îngălbenite în antet laolaltă toate numele pe care le întâlnesc. Cehov e astă dată simplist prin idee, dar creator de cadre complete. <br /><br />Atât astăzi. E de prisos să spun mai mult. Cehov e omul pe care să îl citeşti literă cu literă, pe care să îl laşi să te fascineze , căruia să îi descoperi lumea şi să nu fi nevoit să mai pui întrebări.aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-88968121812726327472011-07-26T21:36:00.003+03:002011-09-18T20:08:31.309+03:00Într-o lume în care suprarealismul începe să fie confundat cu Photoshop-ul, o fotografă americană îndrăznește să fie altfel.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDqKZRw_feGSuP1BfjmEgD9eiUUw4LHlrjYzqsgHuNWkAa4lmT-x6FXzQ0Qs191Ik82cgyoHHLU96wpF7guye3n8jQ9vr6YFZkr5pGWor3m2cO6KOny-EM0q5KHo_Doo922jhOojz96M6c/s1600/14.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 167px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDqKZRw_feGSuP1BfjmEgD9eiUUw4LHlrjYzqsgHuNWkAa4lmT-x6FXzQ0Qs191Ik82cgyoHHLU96wpF7guye3n8jQ9vr6YFZkr5pGWor3m2cO6KOny-EM0q5KHo_Doo922jhOojz96M6c/s200/14.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5633733761898222802" /></a><br /><br /><br /><br /><iframe width="480" height="295" src="http://www.youtube.com/embed/PK5tBishjU8?fs=1" frameborder="0" allowFullScreen=""></iframe><br /><br /><br /><br /><br /><br />site-ul artistei: http://www.lorinix.net/index.html<br /><br />sursa: http://webcultura.ro/fotografiile-recrearii-lumii/aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-9005247912975962112011-07-13T19:25:00.004+03:002011-07-26T21:33:52.091+03:00când scriu uit parcă de toate lucrurile pe care vroiam să le aştern ...uit nu doar ordinea lor ci şi pe ele. e un handicap pe care încă trebuie să mi-l asum până în clipa când tot exersând în pierzanie, tot ratând voi ajunge, poate, sper, să-l repar. vina lipsei de încredere sau mai degrabă, aş zice, a lipsei răbdării. precum nina lui cehov încă nu am înţeles că ceea ce contează e puterea noastă de a îndura. această clişeistică bucăţică de monolog îmi tot răsună în minte, o scriu în diferite moduri în speranţa că voi ajunge să mi-o asum ca un crez nu doar ca o conştientizare. trebuia să scriu. am avut atâtea idei şi aşa puţină răbdare că nici măcar nu am încercat să o scriu. chiar şi prost, ar fi fost totuşi exerciţiul care m-ar fi ajutat să depăşesc handicapul. să scriu despre mine ca într-un jurnal. cu sinceritatea unui jurnal de cărtărescu şi cu raţionalitatea expunerii publice. de ce să nu fi sincer? atât timp cât intenţiile tale sunt ale unui om bun şi sincer sinceritatea nu ar trebui să te distrugă. greşesc poate, dar nu atât de mult încât să-mi schimb poziţia în faţa acceptării sincerităţii ca tehnică narativă. să scrii decât despre viaţa ta şi pentru viaţa ta, căci alta nu ştii şi nici nu te interesează. aşa ar suna un caragiale la imperativ. aşa îşi mărturiseşte şi el motivul pentru care şi despre care scrie. nu am răbdare să construiesc, să adun câte o firimitură. ştiu, mă judec şi forţat încerc să o corectez, dar cum când ai obosit? răbdarea e cheia. disciplina studiului, capabilitatea de a decica 5 ore zilnic cărţilor,cel puţin! tristeţea acestei capabilităţi ajungi să nu o poţi fi ocolit-o atunci când simţi că ai îngropat altceva preţios, mai mult sau mai puţin preţios, dar toate aceste mici pasiuni se îngroapă în temelia pasiunii celei mari. acesta e preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru a face ceea ce îmi place, deşi această pasiune e văzută de alţii fie o bizarerie, fie un domeniu închis, mort şi deloc prolific în ceea ce astăzi hrăneşte şi satură cel mai bine. am ales teatru şi literatură universală compatată. am făcut pactul goetheian. acum trebuie să am puterea să răzbesc la lumină şi să pot plăti neîntrerupt, zilnic rata succesului. dar mai întâi de toate trebuie să încerc să o plătesc fie că această încercare nu constituie nimic. e prematur. e abia începutul. scrisul îmi dă deja încredere. scrisul mă învaţă să am răbdare. să nu pun punct şi să duc o idee la final. să caut înţelesuri şi să o dezvolt. să nu pui punct. ăsta ar trebui să constituie motto-ul de astăzi. să nu renunţ. să pot să nu renunţ. <br /><br /><iframe width="425" height="344" src="http://www.youtube.com/embed/lRVKCF0UkvQ?fs=1" frameborder="0" allowFullScreen=""></iframe>aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-55978925084740015382011-06-04T01:44:00.003+03:002011-07-26T21:33:52.092+03:00somn?!eu trebuie să dorm. să dorm. să dorm. nu înţeleg de ce tot stau şi citesc pe blogurile oamenilor. când văd că mai există încă oameni care să-şi mai facă timp să scrie şi încă să scrie bine, îmi pare că mie îmi fură cineva din timp. simt că mă trezesc, că frunzăresc şi pigulesc o grămadă de manuale din seria manualelor materiilor de bac, mănânc, ies o dată la 3 zile din casă, mai citesc ceva pe net verific mail-ul şi facebook-ul înainte să mă culc şi gata. nici nu am învăţat nimic nici nu am făcut ceva care să-mi facă plăcere. Când să mai scriu? Despre ce să mai scriu? de mult n-am mai citit o carte bună, de mult n-am mai văzut un film bun. mi-a rămas doar teatrul...aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-47989159748381690432011-05-21T16:24:00.005+03:002011-10-22T00:04:16.301+03:00Cuvinte cu suflet ale unei zile senine desi ploioase"Împlinirea marilor artişti vine din ei înşişi, împlinirea artiştilor mediocri vine numai din ceilalţi" George Banu<br /><br />"funtea sus, genunchii tari!" Geta Angheluţ<br /><br />nu poţi să fii plin de tine pentru că atunci nu mai are unde să încapă Dumnezeu." Petre Ţuţea<br /><br />„cu cât îi cunoşti mai puţin, cu atât sunt mai frumoşi” Eugenia Vodă<br /><br />"noi suntem într-o (pe)trecere pe această lume" Nichita Stănescuaannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-82071251860069058722011-04-04T21:56:00.003+03:002011-07-26T21:33:52.092+03:00cuvinte noidin nou îmi spun de azi...<br /><br />pentru că încă îmi răsună<br />cuvintele voaste în minte,<br />se tot aud<br />răsturnate, adunate, pelticite, răstălmăcite<br />în zeci de moduri, <br />în alte zeci de moduri.<br /><br />sunt conştientă<br />de slăbiciunea mea<br />de-a nu le opri.<br /><br />le las să se descompună<br />până când, din litere <br />să pot face cuvinte noi.<br /><br />atunci când le pot găsi<br />un alt înţeles<br />înseamnă că, pot spune că în sfârşit v-am învins<br />răutatea inconştientă<br />de a eticheta şi a tulbura<br />gândurile şi încrederea mea.<br /><br />de azi alung...aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-8396259412917180242011-01-29T21:46:00.003+02:002011-07-26T21:33:52.092+03:00Lipsesc diacriticelePentru că m-am săturat să citesc propoziţii non sensice fără sare şi piper. De unde obsesia asta? Dintr-o joacă de-a munca voltară. <Ana unde eşti?> <La birou, lucrez>. Mai întâi verificam notiţele de la şcoală, apoi pe blog,apoi pe mail şi până pe facebook. Simţeam că nu aveau nici o nuanţă cuvintele pe care le aşterneam. Voi de ce nu vă jucaţi cu sensurile echivoce ale cuvintelor pe care le aruncaţi?<br /><br />Eu iubesc diacriticele. Iubesc să modelez cuvinte, să le dau nuanţe şi sensuri ludice. să sune ca o poezie rostită de un copil timid şi sâsâit. Îmi plac r-urile şi s-urile rostite cu o uşoară pelciceală. Îmi place limba franceză. Am să învâţ franceza. Îmi place cuvântul „bisou“; îmi place tonalitatea lui. rostesc diminutivele într-un mod particular. De ce? Pentru că încă sunt copil. Încă vreau să fiu copil. <br /><br />Mă apuc din nou de scris, de dactilografiat gânduri care nu servesc la nimic, dar ar putea transmite o stare ... e tot ce vreau să las în urmă...un gând. un zâmbet.un sentiment.o stare.<br /><br />muzică de fundal : I Hope I Might Be Wrong-Misophone<br /><br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcxRVD1HhHThW3hdSa5AAhd065Eqq6_dFgVcrtd_WWQS9-brh45PNzcMDuJsXBLBdej0SSvSEVEVv1thxx9kENSI_e7J1H7TBgWoMgf1qXDAWyzjyx5auSCoz7BrZizWxRGAxtzO8z90ZZ/s1600/DSC03090.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcxRVD1HhHThW3hdSa5AAhd065Eqq6_dFgVcrtd_WWQS9-brh45PNzcMDuJsXBLBdej0SSvSEVEVv1thxx9kENSI_e7J1H7TBgWoMgf1qXDAWyzjyx5auSCoz7BrZizWxRGAxtzO8z90ZZ/s200/DSC03090.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5567703698273142962" /></a><br />atât pentru astăzi....<br /><br /><br />mulţumesc roxana pentru un alt cadou frumos!!!aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-50593366077178318902010-06-26T18:34:00.002+03:002011-07-26T21:35:29.171+03:00Daily Aphorism'We live in an age when unnecessary things are our only necessities'<br /><br /><br /> Oscar Wilde<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://crushedvelvetandroses.com/blog1/wp-content/uploads/2009/05/wildereclining.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 800px; height: 547px;" src="http://crushedvelvetandroses.com/blog1/wp-content/uploads/2009/05/wildereclining.jpg" border="0" alt="" /></a>aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-59310428117240782332010-06-26T16:59:00.007+03:002011-07-26T21:33:52.093+03:00Repulsion//Vroia doar să adoarmă. Ştia în schimb că nu va reuşi prea curând şi tocmai de aceea era atât de dureros. Simţea cum fiecare celulă din corpul ei cedează, cum nu-şi mai poate controla reflexele, nu poatea înghiţi. Se sufoca cu aer cald, iar pielea lui caldă îi atingea şoldul, făcând-o să simtă că ar vrea atât de mult să fi singură. Se simtea cumva trivială, ieftină, păcălită de propriile-i dorinţe. Simţes că s-a lăsat furată, că actionase instinctiv, că deşi nu aşa ar fi trebuit să pară, totul a fost un joc murdar care se petrecuse doar pentru că picase în plasa propriilor dorinţe. Ştia că nu aşa e, că nu are nici un motiv să fie aşa, dar nu putea să simtă alftel. Prea multă încredere ar fi fost nebunie, prea puţină o făcea să se simtă vinovată. În cameră, pe duşumeaua veche, de lemn, erau coji de nuci. Le împrăştiase înainte să se bage în pat căutând prin intumeric chibriturile. Călcase apoi pe ele, iar acum avea tălpile rănite, iar pielea îi mirosea a frunze de nuci. Simţea durere, oboseală şi greaţă. De parcă dacă ar fi putut cumva să scape de toate senzaţiile atunci ar fi ştiut că îi e bine. Să mărturisească tot şi să uite....dar nu putea să-i vorbească. Nu avea nimic de mărturisit, erau doar senzaţii.<br /><br /><object style="background-image:url(http://i2.ytimg.com/vi/aEZtDSFrnLA/hqdefault.jpg)" width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/aEZtDSFrnLA&hl=en_GB&fs=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/aEZtDSFrnLA&hl=en_GB&fs=1" width="425" height="344" allowScriptAccess="never" allowFullScreen="true" wmode="transparent" type="application/x-shockwave-flash"></embed></object><br /><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0059646/">http://www.imdb.com/title/tt0059646/</a>aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-30448227006355914012010-04-25T12:53:00.002+03:002011-07-26T21:33:52.093+03:0023 de lucruri care ma chinuie azi ....monotonia, durerea, matematica, lamaile, linistea, frigul, regretul, lumina, parfumul, constiinta, amintirea, esecul, dezordinea, frustrarea, scoala, mancarea, deprimarea, coincidentele, albul, fotografiile, chitara, muzica si elaannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-9510148979194987022010-03-14T19:51:00.003+02:002011-09-18T23:47:48.938+03:00Sa facem pozeDe maine ar trebui sa fie mai bine :)<br /><br />Primavara pare sa fie pe aproape. Vreau sa infloreasca copacii, vreau sa merg cu bicicleta la scoala. Te vreau pe tine inapoi :)<br /><br />sa facem poze...a venit primavaraaannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-84271077743116335682010-03-14T00:40:00.002+02:002011-07-26T21:33:52.093+03:00Lumea mea se reduce la o alta singura propozitiePoate ca de azi nu o sa mai fac acelesi grseli. Se prabusesc in constiinta mea infernal de rascolita in ultimele zile o mie de alte lucruri , o mie de alta promisiuni. Am cautat zile la rand ceva ul ala care a stricat totul, pt ca eu am lasat sa strice totul. Ceva-ul asta trebuia sa l gasesc. Si azi l am gasit. Am plans ca un copil ce tocmai a facut vreo prostie si inca nu a invatat sa ceara scuze, sa spuna iarta ma. De ce azi toate lucrurile ma fac sa ma gandesc la asta??? De ce abia acum ? De ce nu mi vorbesti? De ce nu ma auzi ? De ce nu esti aici acum cand am invatat sa mi cer scuze?<br /><br />un buchetel de flori uscate ma face sa mi amintesc atat de des de tine .Poate ca intr-o zi ai sa ma iubesti .nu azi .aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-90111298730756289532010-01-27T21:48:00.004+02:002010-01-27T22:18:09.153+02:00filmul saptamanii<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnevPwdZ-2geBIeurncTE04dMJt1GaRlMYj5S4OaFZ6F-gmSud3Wu02bWqq4LvrWs6mBvZh-wKagZO0qgfLzJxpIu_geTRcS00slO0GwFli6pNVDtf3vUQx-0wSkbHa5TeCMizupDzxPL2/s1600-h/images.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 91px; height: 135px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnevPwdZ-2geBIeurncTE04dMJt1GaRlMYj5S4OaFZ6F-gmSud3Wu02bWqq4LvrWs6mBvZh-wKagZO0qgfLzJxpIu_geTRcS00slO0GwFli6pNVDtf3vUQx-0wSkbHa5TeCMizupDzxPL2/s400/images.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5431514844374595458" border="0" /></a><br /><br />I`M NOT THERE<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://www.youtube.com/watch?v=gJzPSPkWTrM&NR=1"><br /></a><a href="http://www.youtube.com/watch?v=gJzPSPkWTrM&NR=1">www.youtube.com/watch?v=gJzPSPkWTrM&NR=1</a><a href="http://www.youtube.com/watch?v=gJzPSPkWTrM&NR=1"><br /></a><br /><br /><br /><br /><a href="http://www.youtube.com/watch?v=gJzPSPkWTrM&NR=1"></a>aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-63529147223456513552010-01-12T19:42:00.000+02:002011-07-26T21:33:52.094+03:00Timpul încă se scurge„Şi aşa am mai dat o foaie din bildungsromanul“ fără autor, cu colţurile îndoite, cu pete de ceai şi fără semn de carte. <br />aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-15975798675281811152010-01-12T19:24:00.001+02:002011-07-26T21:33:52.094+03:00Trairi inconstiente....E poate răbufnirea de după încă o experienţă notabilă. Una din acele experienţe care te atinge, te schimbă, te influenţează, te marchează, involuntar poate, din partea celuilalt. M-am descoperit prin mine şi prin alţii. Sunt prea sinceră şi deschisă mărturisind aşa. O fac, pentru că astfel de experienţe sunt cele care işi merită virtuos locul în cutiuţa de lucruri pe care le-aş închide într-un seif, şi m-aş hrăni cu ele doar atunci când simt nevoia. Sunt lucruri care se întamplă pur şi simplu. Mă modelez în jurul unor trăiri şi oameni. Mă descopăr prin ei şi ei nici măcar nu-şi dau întru totul seama. Lucrurile astea ţin de ceva mult mai complex decât trăirea în sine, pentru că deşi dispare, ea dispare doar parţial. Extazul momentului în care o guşti, în care o conştientizezi este însă sublim. Poate avea efectul unei „ghilotine de macaroane“ , ca să-l amintesc aici pe un amic cu care am intrat în spaţiul ăsta al unei conexiuni neaşteptate în simţuri si idei. Şi daca tot am amintit de acea discuţie ce a avut cu siguranţă efect de ghilotină, ea se leagă şi de ideea de descoperire a propriei persoane prin intermediul altora, căci „dacă ana e o carte ei bine ea e o carte în două volume“. Atunci când se realizează o astfel de conexiune ai un moment de blocaj mintal. Atunci când cineva te identifică în ceva despre care tu ştiai sau nu, dar în momentul în care iţi spune asta o stii şi tu sigur, atunci e poate cea mai minunată privire pe care o poţi arunca asupra ta. „Ana e o carte deschisă“ formula un altul. Care din volume e acea carte deschisă? Unde e al doilea? Cum se termina cartea asta? Când? şi câte pagini are? Dar totuşi cum ziceai că se numeşte? E cred că e o carte cu foi pătate cu ceai , o carte deshisa de multe ori , dar citita de puţini. Nu are semn de carte, şi trece de la o pagina la alta , de la un sentiment la altul , prea repede poate. E ametiţor şi totuşi fascinant. Scrie mărunt şi are câteva colţuri îndoite. Nu are autor. Autorul nu sunt eu. Daca ar depinde totul de mine as fi probail eu, dar de ceva timp nu mi mai sciu eu povestea. Lucrurile se intampla pur si simplu. Suntem toti niste actori ce jucam pe o scena unde spectatorii sunt restul, cei ce ne inconjoara. E totul un fel de masterplan cred. Nu stim cine e cel ce regizeaza toate astea. asta e motivul pentru care spun ca nu are autor. Cei ce scriu povestea asta sunt personaje .<br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoaB_6yUWY9CByeSXPlGavCui5zKD0zkCUWDyyKqETw2_dUvKlbHQBoYt4Jlh4FAhnw39GobTbPoR5GwaiyYJSavV3qyMXyL9W3CyeOUoinyKhvC4bCtIqzwFznp5dVHelbSpXUsCWZ7JS/s1600-h/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoaB_6yUWY9CByeSXPlGavCui5zKD0zkCUWDyyKqETw2_dUvKlbHQBoYt4Jlh4FAhnw39GobTbPoR5GwaiyYJSavV3qyMXyL9W3CyeOUoinyKhvC4bCtIqzwFznp5dVHelbSpXUsCWZ7JS/s640/images.jpg" width="250" border="0" height="166" /></a><br /></div>aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-34983278004611785162010-01-11T00:16:00.000+02:002011-07-26T21:33:52.094+03:00cuvintele trebuie sa descrie fapte nu fictiune<br />
si ea a reusit sa sublinieze asta mai mult decat oricine am vazut incercand sa sustina chestia asta<br />
<br />
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=TQmz6Rbpnu0&feature=player_embedded">http://www.youtube.com/watch?v=TQmz6Rbpnu0&feature=player_embedded</a><br />
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=TQmz6Rbpnu0&feature=player_embedded"></a><br />aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-73186366826685990792010-01-10T23:56:00.000+02:002011-07-26T21:33:52.094+03:00timpul lecturii si cititul de a n doaselea.....insomnienu ma pot opri din inlemnit fiecare fraza. sunt intoxicata cu liretarura si efectele ei nocive asupra somnului . pierduta printre pagini, maxime si carti se sbulbera in vid senzatia de somn. incerc sa ispravesc cerintele limitate si sa nu ma pierd in detalii. sunt furata in schimb de detalii si le savurez fara sa ma uit la ceas. mai am atat de multe randuri de strabatut cu gandul si privirea. le inmultesc involuntar . intervine ambitia , e prea mult totusi . voi ceda .......aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2702986287494035081.post-84115765274198029392010-01-10T23:30:00.000+02:002011-07-26T21:35:29.171+03:00Maxima zilei"Anii nu pot aduce ce aduce ceasul"<br /><br /> Miron Costin<br /><br />din seria ....... maxime locale in studiul pt. teza la romana :)aannikhttp://www.blogger.com/profile/16044476347562230179noreply@blogger.com0