Vroia doar să adoarmă. Ştia în schimb că nu va reuşi prea curând şi tocmai de aceea era atât de dureros. Simţea cum fiecare celulă din corpul ei cedează, cum nu-şi mai poate controla reflexele, nu poatea înghiţi. Se sufoca cu aer cald, iar pielea lui caldă îi atingea şoldul, făcând-o să simtă că ar vrea atât de mult să fi singură. Se simtea cumva trivială, ieftină, păcălită de propriile-i dorinţe. Simţes că s-a lăsat furată, că actionase instinctiv, că deşi nu aşa ar fi trebuit să pară, totul a fost un joc murdar care se petrecuse doar pentru că picase în plasa propriilor dorinţe. Ştia că nu aşa e, că nu are nici un motiv să fie aşa, dar nu putea să simtă alftel. Prea multă încredere ar fi fost nebunie, prea puţină o făcea să se simtă vinovată. În cameră, pe duşumeaua veche, de lemn, erau coji de nuci. Le împrăştiase înainte să se bage în pat căutând prin intumeric chibriturile. Călcase apoi pe ele, iar acum avea tălpile rănite, iar pielea îi mirosea a frunze de nuci. Simţea durere, oboseală şi greaţă. De parcă dacă ar fi putut cumva să scape de toate senzaţiile atunci ar fi ştiut că îi e bine. Să mărturisească tot şi să uite....dar nu putea să-i vorbească. Nu avea nimic de mărturisit, erau doar senzaţii.
http://www.imdb.com/title/tt0059646/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu