sâmbătă, 27 august 2011

pune-ţi o dorinţă...

De câteva zile tot cad stele. Le tot văd, în fiecare seară, de la aceeaşi fereastră. Ţin minte şi acum cum în copilărie în fiecare an de Perseide stăteam o noapte întreagă pe acoperişul casei şi priveam stelele. nu le ştiam numele, dar le priveam îndelung, atât de mult încât ajunsesem să le cunosc locul, să le recunosc fără să ştiu numele lor. mi-e dor de atunci. de liniştea de atunci. acum le văd căzând printr-un geam de 2/1.5 m. atunci le priveam întotdeauna fără ca vreun obstacol să limiteze cerul. timpul trece şi din ce în ce mai puţine lucruri au farmec. astăzi dorinţele pe care mi le pun nu se mai îndeplinesc. atunci dorintele erau lucruri simple, atât de naive. astăzi îmi doresc lucruri pe care nu le mai pot primi. ele nu vin din mine. pe ele nu le pot îndeplini. astăzi ştiu că o dorinţă nu e ceva pe care doar să o aştepţi să se întâmple. nu îmi mai pun dorinţe care ştiu că se vor stinge o dată ce steaua care cade nu se mai vede. să-ţi pui o dorinţă înseamnă ca din momentul în care ai ales-o să lupti pentru ea, nu? să o faci să se îndeplineasă, iar lucrurile pe care ştiii că nu se pot îndeplini să le îngropi, să le închizi în cutiuţa cu lucruri amare. să renunţi. astăzi renunţ la o dorinţă pe care nu mi-am pus-o niciodată dar pe care o păstram de mai bine de un an.



Perseids 2010 timelapse from ellwyn on Vimeo.