citit în parc,
fuga de acasă,
nevoia de lumină,
și cea de oameni.

frica de examen,
excesul de somn,
cheful de lene,
sfârșitul de sesiune.

E mai important atunci când îți aduci aminte de un lucru decât atunci când îl trăiești. Mă întorc aici din dorința de a-mi aminti ceva de mai demult. Nu vreau să mai scriu pentru nimeni și nu încerc exerciții de stil. Fac dicteuri de frustrare. Nu e ca și cum mă ajută să scap de sentimentul frustrării, dar poate la un moment dat articulând frustrarea voi ajunge să o transform în ceva care să mă facă să mă simt bine. Am tot timpul dorința de a avea mai mult. Nu sunt mulțumită cu viața mea de acum. Mă plictisește. Totul în jurul meu mă plictisește. Vreau să mă îndrăgostesc și să fac lucruri iresponsabile. Vreau să u pierd niciodată vremea. Să nu am niciodată impresia că pierd vremea. Vreau să nu mi pese de nimicurile care azi m frustrează. Nu asta ar trebui să mi dea sentimentul mediocrității. Nu lucrurile pe care le fac, ci cele pe care nu le fac.