Am râs cumplit la ora de istorie când proful de istorie zâmbea la mişto şi ne spunea persiflator „Tinereţe.....visuri îndrazneţe“.....Am început anul mai bine ca oricare altul. Şi uite cum s-a mai dus unul. Nici nu ne dăm seama cum timpul trece pe lângă noi. M-am trezit marmură astăzi dimineaţa.....6 si 2 minute. Prima seara bine dormită pe anul ăsta. Ultima saptămână din 2009 a fost poate, cea mai importanta, la nivel iniţiatic, din viaţa mea. Şi asa încep anul cu o gramadă de vise , nu ştiu însă cât de îndrăzneţe, cu o mie de concluzii şi învăţăminte, cu o foame de cărţi şi cunoaştere, cu atât de multe planuri dar nu la fel de multe resurse. Caut, caut în mine să-mi revin din plafonarea în care căzusem. Caut oameni care sa merite, caut defapt sa-i arunc la gunoi pe cei care nu merită. Mi-am dat seama, abia acum că oamenii sunt cei care contează. Oamenii în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii trăiesc prin intentii, prin imaginea lor pură, nu prin faptele lor, nu prin chipul lor ce oricum are sa se schimbe usor usor. Nu vreau sa-i mai judec după faptele lor. Nici ei nu cred în imaginea pe care o afisează. Îşi vor da seama, mai devreme sau mai târziu că acea excesivă caterincă nu e decât o răbufnire a propriilor frustrări. Mă gasesc dimineaţa uitându-mă în oglindă şi abia atunci văd chipul meu , adevărata ana, atunci când simţi că eşti tu ....... fără să te pui în anumite situaţii...... Nimeni nu e suficient de sincer să reacţioneze cu adevărata personalitate si adevărata persoană. Toţi acţionăm în funcţie de interese şi situaţii. Ei bine , să încercăm să fim sinceri măcar cu noi. Să avem în fiecare dimineaţă rezervate 5 minute în care să ne uităm în oglindă şi să vedem dacă „chipul“ nostru e acelaşi, dacă ne am schimbat în vreun fel. Ei bine asta am făcut în prima zi a anului . Am pus în sfârşit cap la cap totul şi am avut parte de acele 5 minute de privit în adancul propriei persoane. Şi aşa intru în noul an cu mine împacată, cu mintea limpede, cu vise si şperanţe, cu ambiţii şi cu un zâmbet învingător pe faţă. Deaia simt nevoia să scriu acum, deşi o fac prost ......pt ca azi e altfel, azi e parcă ziua în care a început totul. Abia acum când am şi reusit să arunc cuvintele astea goale din mine. Să înşir aici pt ca mai apoi să recitesc ......după mult timp......sa nu pierd momentul minunat de luciditate şi trezire la realitate.... sentimentul ăsta minunat pe care îl simt acum. Nu am scăpat încă de incapacitatea de a scrie ideile în ordine ..... Trag aer adânc în piept şi încerc să mă gandesc la toate lucrurile pe care doresc să le fac anul ăsta...... sunt o mie de lucruri .....sunt atât de multe .....vreau să mi hrănesc setea de cărţi, să fur din experienţa altora, să văd din ce în ce mai multe filme, să-mi cumpăr haine vechi, să fiu mai feminină.....ma vreau ca o franţuzoaică boemă, să-mi satur astfel naivitatea şi cele o mie de lucruri, să merg la teatru cât mai des cu putinţă, să nu irosesc timpul aiurea, să muncesc mai mult şi să rămână lucruri palpabile, să scriu ordonat, sa scriu mai des, să am 200 de gb de muzică, să am mai multă răbdare, să mi cumpăr mult ceai, sa dorm într-o noapte pe bloc, să merg zilnic cu bicicleta la scoală, să scap de prieteni falşi, să văd lucrurile care contează cu adevărat, să ma uit la filme vechi, să învăţ nume de actori, să nu mi cheltui banii aiurea, să nu ma cert inutil cu oamenii, să evit orice conflict cu ai mei, să merg la londra, să învaţ matematică, să mă pregătesc mai bine pt scoala (nu vreau rezultatele materiale...nu vreau note mari, ci vreau să mă simt eu în stare să fac asta şi să culeg cât mai multe informaţii .....sa învăţ ce trebuie), să îmi fac fulare şi hăinuţe, să petrec mai mult timp cu prietenii, să cunosc oameni noi, să manânc mai sănătos, să nu uit să zâmbesc ....... sunt deja prea multe....dacă aş continua m-aş forţa să mă gândesc..... şi nu vreau asta. Las aceste câteva ganduri pt noul an aruncate la întâmplare. În schimb am reusit să scriu tot ce aveam acum , pt moment de spus.....dacă o ţin tot aşa va fi perfect ......
iertaţi cei care citiţi asta, deşi mă îndoiesc că va citi cineva asta, că va găsi cineva asta, lipsa diactiticelor .......stiu că am ratat câteva.....am încercat în schimb......
revin curând cu o altă răbufnire..... nu e un jurnal, şi nici o aberaţie menită să fie citită. Scriu asta pt mine şi atât......daca ai gasit blogul ăsta....nu mi spune ...lasă-ma să cred că e doar al meu .....
ultima melodie ascultată în timpul înşiruirii de gânduri goale Svefn-G-Englar Sigur Ros ..... am nevoie de o ţigară...pe curând străinule!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu