filmul saptamanii

I`M NOT THERE










www.youtube.com/watch?v=gJzPSPkWTrM&NR=1

Timpul încă se scurge

„Şi aşa am mai dat o foaie din bildungsromanul“ fără autor, cu colţurile îndoite, cu pete de ceai şi fără semn de carte.

Trairi inconstiente....

E poate răbufnirea de după încă o experienţă notabilă. Una din acele experienţe care te atinge, te schimbă, te influenţează, te marchează, involuntar poate, din partea celuilalt. M-am descoperit prin mine şi prin alţii. Sunt prea sinceră şi deschisă mărturisind aşa. O fac, pentru că astfel de experienţe sunt cele care işi merită virtuos locul în cutiuţa de lucruri pe care le-aş închide într-un seif, şi m-aş hrăni cu ele doar atunci când simt nevoia. Sunt lucruri care se întamplă pur şi simplu. Mă modelez în jurul unor trăiri şi oameni. Mă descopăr prin ei şi ei nici măcar nu-şi dau întru totul seama. Lucrurile astea ţin de ceva mult mai complex decât trăirea în sine, pentru că deşi dispare, ea dispare doar parţial. Extazul momentului în care o guşti, în care o conştientizezi este însă sublim. Poate avea efectul unei „ghilotine de macaroane“ , ca să-l amintesc aici pe un amic cu care am intrat în spaţiul ăsta al unei conexiuni neaşteptate în simţuri si idei. Şi daca tot am amintit de acea discuţie ce a avut cu siguranţă efect de ghilotină, ea se leagă şi de ideea de descoperire a propriei persoane prin intermediul altora, căci „dacă ana e o carte ei bine ea e o carte în două volume“. Atunci când se realizează o astfel de conexiune ai un moment de blocaj mintal. Atunci când cineva te identifică în ceva despre care tu ştiai sau nu, dar în momentul în care iţi spune asta o stii şi tu sigur, atunci e poate cea mai minunată privire pe care o poţi arunca asupra ta. „Ana e o carte deschisă“ formula un altul. Care din volume e acea carte deschisă? Unde e al doilea? Cum se termina cartea asta? Când? şi câte pagini are? Dar totuşi cum ziceai că se numeşte? E cred că e o carte cu foi pătate cu ceai , o carte deshisa de multe ori , dar citita de puţini. Nu are semn de carte, şi trece de la o pagina la alta , de la un sentiment la altul , prea repede poate. E ametiţor şi totuşi fascinant. Scrie mărunt şi are câteva colţuri îndoite. Nu are autor. Autorul nu sunt eu. Daca ar depinde totul de mine as fi probail eu, dar de ceva timp nu mi mai sciu eu povestea. Lucrurile se intampla pur si simplu. Suntem toti niste actori ce jucam pe o scena unde spectatorii sunt restul, cei ce ne inconjoara. E totul un fel de masterplan cred. Nu stim cine e cel ce regizeaza toate astea. asta e motivul pentru care spun ca nu are autor. Cei ce scriu povestea asta sunt personaje .

cuvintele trebuie sa descrie fapte nu fictiune

si ea a reusit sa sublinieze asta mai mult decat oricine am vazut incercand sa sustina chestia asta

http://www.youtube.com/watch?v=TQmz6Rbpnu0&feature=player_embedded

timpul lecturii si cititul de a n doaselea.....insomnie

nu ma pot opri din inlemnit fiecare fraza. sunt intoxicata cu liretarura si efectele ei nocive asupra somnului . pierduta printre pagini, maxime si carti se sbulbera in vid senzatia de somn. incerc sa ispravesc cerintele limitate si sa nu ma pierd in detalii. sunt furata in schimb de detalii si le savurez fara sa ma uit la ceas. mai am atat de multe randuri de strabatut cu gandul si privirea. le inmultesc involuntar . intervine ambitia , e prea mult totusi . voi ceda .......

Maxima zilei

"Anii nu pot aduce ce aduce ceasul"

Miron Costin

din seria ....... maxime locale in studiul pt. teza la romana :)

„Tinereţe.....visuri îndrazneţe“

Am râs cumplit la ora de istorie când proful de istorie zâmbea la mişto şi ne spunea persiflator „Tinereţe.....visuri îndrazneţe“.....Am început anul mai bine ca oricare altul. Şi uite cum s-a mai dus unul. Nici nu ne dăm seama cum timpul trece pe lângă noi. M-am trezit marmură astăzi dimineaţa.....6 si 2 minute. Prima seara bine dormită pe anul ăsta. Ultima saptămână din 2009 a fost poate, cea mai importanta, la nivel iniţiatic, din viaţa mea. Şi asa încep anul cu o gramadă de vise , nu ştiu însă cât de îndrăzneţe, cu o mie de concluzii şi învăţăminte, cu o foame de cărţi şi cunoaştere, cu atât de multe planuri dar nu la fel de multe resurse. Caut, caut în mine să-mi revin din plafonarea în care căzusem. Caut oameni care sa merite, caut defapt sa-i arunc la gunoi pe cei care nu merită. Mi-am dat seama, abia acum că oamenii sunt cei care contează. Oamenii în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii trăiesc prin intentii, prin imaginea lor pură, nu prin faptele lor, nu prin chipul lor ce oricum are sa se schimbe usor usor. Nu vreau sa-i mai judec după faptele lor. Nici ei nu cred în imaginea pe care o afisează. Îşi vor da seama, mai devreme sau mai târziu că acea excesivă caterincă nu e decât o răbufnire a propriilor frustrări. Mă gasesc dimineaţa uitându-mă în oglindă şi abia atunci văd chipul meu , adevărata ana, atunci când simţi că eşti tu ....... fără să te pui în anumite situaţii...... Nimeni nu e suficient de sincer să reacţioneze cu adevărata personalitate si adevărata persoană. Toţi acţionăm în funcţie de interese şi situaţii. Ei bine , să încercăm să fim sinceri măcar cu noi. Să avem în fiecare dimineaţă rezervate 5 minute în care să ne uităm în oglindă şi să vedem dacă „chipul“ nostru e acelaşi, dacă ne am schimbat în vreun fel. Ei bine asta am făcut în prima zi a anului . Am pus în sfârşit cap la cap totul şi am avut parte de acele 5 minute de privit în adancul propriei persoane. Şi aşa intru în noul an cu mine împacată, cu mintea limpede, cu vise si şperanţe, cu ambiţii şi cu un zâmbet învingător pe faţă. Deaia simt nevoia să scriu acum, deşi o fac prost ......pt ca azi e altfel, azi e parcă ziua în care a început totul. Abia acum când am şi reusit să arunc cuvintele astea goale din mine. Să înşir aici pt ca mai apoi să recitesc ......după mult timp......sa nu pierd momentul minunat de luciditate şi trezire la realitate.... sentimentul ăsta minunat pe care îl simt acum. Nu am scăpat încă de incapacitatea de a scrie ideile în ordine ..... Trag aer adânc în piept şi încerc să mă gandesc la toate lucrurile pe care doresc să le fac anul ăsta...... sunt o mie de lucruri .....sunt atât de multe .....vreau să mi hrănesc setea de cărţi, să fur din experienţa altora, să văd din ce în ce mai multe filme, să-mi cumpăr haine vechi, să fiu mai feminină.....ma vreau ca o franţuzoaică boemă, să-mi satur astfel naivitatea şi cele o mie de lucruri, să merg la teatru cât mai des cu putinţă, să nu irosesc timpul aiurea, să muncesc mai mult şi să rămână lucruri palpabile, să scriu ordonat, sa scriu mai des, să am 200 de gb de muzică, să am mai multă răbdare, să mi cumpăr mult ceai, sa dorm într-o noapte pe bloc, să merg zilnic cu bicicleta la scoală, să scap de prieteni falşi, să văd lucrurile care contează cu adevărat, să ma uit la filme vechi, să învăţ nume de actori, să nu mi cheltui banii aiurea, să nu ma cert inutil cu oamenii, să evit orice conflict cu ai mei, să merg la londra, să învaţ matematică, să mă pregătesc mai bine pt scoala (nu vreau rezultatele materiale...nu vreau note mari, ci vreau să mă simt eu în stare să fac asta şi să culeg cât mai multe informaţii .....sa învăţ ce trebuie), să îmi fac fulare şi hăinuţe, să petrec mai mult timp cu prietenii, să cunosc oameni noi, să manânc mai sănătos, să nu uit să zâmbesc ....... sunt deja prea multe....dacă aş continua m-aş forţa să mă gândesc..... şi nu vreau asta. Las aceste câteva ganduri pt noul an aruncate la întâmplare. În schimb am reusit să scriu tot ce aveam acum , pt moment de spus.....dacă o ţin tot aşa va fi perfect ......

iertaţi cei care citiţi asta, deşi mă îndoiesc că va citi cineva asta, că va găsi cineva asta, lipsa diactiticelor .......stiu că am ratat câteva.....am încercat în schimb......

revin curând cu o altă răbufnire..... nu e un jurnal, şi nici o aberaţie menită să fie citită. Scriu asta pt mine şi atât......daca ai gasit blogul ăsta....nu mi spune ...lasă-ma să cred că e doar al meu .....

ultima melodie ascultată în timpul înşiruirii de gânduri goale Svefn-G-Englar Sigur Ros ..... am nevoie de o ţigară...pe curând străinule!!

hai ca se poate !!

ma apu de scris???? nu cred . e doar o rabufnire a mea . s-au stans atat de multe incat acum simt nevoia sa scriu , sa scriu orice numai sa reduc presiunea de ganduri fara noima. mananc litere , diacritice , dar nu conteaza acum. trebuie doar sa ma descarc de cuvinte inutile pana cand voi gasi din nou pofta de a scrie .

rar

da, m am certat cu tastele! Ma cert cu tastele mai des decat ma cert cu mama. Scriu pe blogul asta rar si putin. Nu mai am resurse sa scriu prea mult . Simt nevoia, procesez informatia , o rumeg, mi o asum si o gandesc. Mi e lene sa o mai transmit!! (cel putin asa, mi e lene sa o mai transmit asa , sa structurez in cuvinte ce au legaturi complexe ) intotdeauna mi a plcut sa arunc cuvinte fara legatura pe o foaie. ma trezeam facand asta in ore , in autobuz, in tren , pe plaja, pe frigider etc. Nu i asa ca intelegi mai bine cand spun : plafonare, placinta, evreu , monotonie, corporatist, principiu, aparente, repros, respect, clubul taranului , fotografie, proiect, conferinta, suc de mere, piatra cubica, sarut, tantar, bricheta, carte de vizita, interviu. nu, nu m ai inteles , dar eu am inteles si m am simtit mai bine, incurajandu mi lenea, si facand un rezumat .....si doar asa sa ma simt eu mai bine , pt ca nu am nici un mesaj in post ul asta. ... azi nu mai sunt in stare. revin maine , poate cu ceva !! momentan imi reintru in mood ul de a scrie. :)

Lucruri ce ramân neînsemnate.........

Mai întâi îmi dau seama că cel mai pronunţat cuvânt ajunge să mă terorizeze şi pe mine, deşi nu ascult jurnalul de seară şi nici nu citesc ziare. Sunt un cetaţean necalificat, recunosc!! O spun sincer şi mărturisesc că până acum nu m-a dezavantajat în nici un fel . Nu o pot duce aşa la nesfarşit însă. Nu ştiu cum e cu politica , nu ştiu dacă cineva va scoate vreodată ţara asta din rahat , nu ştiu de unde a apărut Principele Radu dar pare să sune mai bine decât celelalte opţiuni. N-am încă drept de vot şi deci pot să zac in indiferanţa mea politică.
E totuşi criză, să nu uităm. Criza e pe buzele tuturor, în buzunarele tuturor şi, mai ales, în mintea tuturor. S-au redus bugetele şi o dată cu ele şi speanţele. Fraţilor, în România nu se simte adevatara criză pentru că in România a fost întotdeauna criză.
Mă seacă toate aceste lucruri, mă inceracă dorinta de a face ceva. Îmi concerv resursele cele mai de preţ, in spiritul recesiunii si crizei, şi-mi focalozez atenţia spre schimbare spre a îndruma turma de oi să facă ceva. Cuvinte goale care sună bine. "Schimbare"...... ce frumos sună cuvântul ăsta. Momentan e doar recesiune.......
Şi ca să ajungem şi la finalitate îmi motivez intenţiile prin intermediul unui joc de cuvinte. Ziceam de criză, de recesiune, de economie.....

eeeeeee......v-aţi prins ???Dacă tot e criză.....hai să conservăm!!! Românul nu a înteles însă ce trebuie să conserve............. Hai să conservăm altceva decât idei.



Pentru inceput ......Fii voluntar Harta Verde!!

www.hartaverde-bucuresti.ro

au confirmat

Primele confirmari pentru B`ESTFEST suna foarte bine. Se pare ca incepe si pe la noi sa miste ceva ceva in ceea ce priveste muzicuta. Uite asa incepe usor usor sa se intample ceva. Franz Ferdinand, The Killers, The Faint, The Ting Tings, Moby, Patrice.

Acum asteptam sa vina vara, sa mergem la concert, sa-i ascultam si apoi ai nostri oameni inspirati si cu idei sa fie motivati si sa fie si la noi mai bine din punct de vedere al muzicii. Avem o groaza de fake-uri asa numite "vedete", copii proaste ale altor "vedete". Avem fuste scurte si programe tv de muzica dubioase......poate poate si scarboase. Se asculta mult si prost, se consuma si se produce si nimic nu ramane notat. Hit uri de vara, videoclipuri proaste, versuri naspa si tot asa.

Ca sa nu sune totul asa gri notam si cateva trupe interesante. Pentru inceput va recomand Melting Carousel. Sunt niste tineri timisoreni foarte simpatici ce canta o combinatie de rock alternativ, jazz si pop, un fel de indie pop, au versuri funny : "No Superman, no gangster, no lolly-pop sucker/ The PowerPuff Girls couldn't beat this mother fucker" .....in concluzie .......le oferim un 10 pentru ca suna altfel si se deosebesc cu ceva de gloata de oarecare.

www.myspace.com/meltingcarousel

Si uite asa terminam primul post despre muzicuta.

Au trecut doi ani .....

si totusi sunt la fel.....sau cel putin par la fel. Asta imi spunea astazi o veche prietena dupa o vreme destul de indelungata de cand nu ne mai vazusem. Senin si sincer mi- a spus, fara sa si dea seama de ce as fi gandit eu dupa aceste cuvinte, "esti la fel". Sunt poate aceeasi, poate am aceleasi principii dar astia doi ani nu au trecut fara sa lase vreo amprenta, desi eu aparent sunt aceeasi. Eu insa nu sunt la fel. Asa cum nimeni nu mai e la fel chiar daca aparent nimeni nu s-a schimbat. Dar eu cred in schimbare. Mi-am dorit sa schimb si am schimbat....... lucruri, obiceiuri, persoane, pe mine insami. Dar e posibil sa schimbi pe cineva sau si pe mine ma inseala aparentele? E posibil sa stergi bucati penibile din viata, sa le decupezi si sa le arunci la gunoi? aparent nu !

aparentele ne inseala mai mult decat sistemul si politica. Suntem robotei controlati de sentimente ce ne lasam inselati de aparente penibile si avem constiinta incarcata de acele bucati penibile.

Curand voi intelege!



Come on Alex, you can do it.
Come on Alex, there's nothin' to it.

Incepem !!

Pentru ca orice lucru are si un inceput......

Asa incep. Cu o postare seaca si cu un scop nedefinit. Pentru ca uneori cuvintele nu schimba nimic. Pentru ca uneori cuvintele strica totul. Incep in speranta ca de acum cuvintele capata un sens si o valoare. Ca nu vor fi cuvinte random aruncate in vant.
AsA scap de prima postare in care oare ar trebui sa mi motivez nesabuita indrazneala de a crea acest blog?


Sa aveti o zi inspirata !